Visul salvator

By 0 No tags Permalink 1

De mici suntem învăţaţi că dacă îţi pasă, trebuie să ajuţi. Trebuie să fii alături de celălalt cu sfaturi – chiar dacă nu ţi le cere, cu gesturi – uneori chiar făcând lucruri în locul lui. Şi te implici atât de mult, pentru că îl iubeşti, încât ajungi la un moment dat, chiar să-i trăieşti viaţa în locul lui.

Gândeşte-te: poate nu întotdeauna ştii ce este mai bine pentru celălalt!

…se făcea că fratele meu ieşise pe balconul apartamentului mamei mele, un balcon la etajul IV al unui bloc, unde împreună cu prieteni de-ai lui se distra sărind de la etaj leganandu-se de o frânghie. Eram lângă el şi îi dădeam în mod obsesiv indicaţii despre cum considerăm eu că ar fi mai sigur să sară. El râdea, se distra copios împreună cu prietenii lui, care cu toţii săreau folosind această tehnică.
La un moment dat, când tocmai se pregătea să sară, îngrozită de faptul că nu-mi ascultă sfaturile pentru că eu consideram că ştiu mai bine decât el felul în care trebuie să apuce frânghia, exact în fracţiunea de secundă când a sărit, am mişcat un pic, numai un picuţ frânghia, exact aşa cum eu considerăm că ar fi trebuit să stea…. Din păcate, el nu a mai putut să o prindă…. a căzut în gol….
În momentul următor, în faţă ochilor mei, că într-un film, mi-a apărut scris: “UN AJUTOR ACORDAT, FĂRĂ SĂ FIE SOLICITAT, POATE FACE UNEORI MAI MULT RĂU DECÂT BINE”… M-am trezit şocată, imaginea acelui vis m-a urmărit întreaga zi, chiar şi acum, când îmi amintesc, mă încearcă un sentiment deosebit de puternic…

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.